House of cocktails*

Te poți bucura de gustul delicios al acestui cocktail hrănitor și gustos, răcoritor și revigorant ce poate fi ușor de preparat. Un cocktail bazat pe cafea, cremă de ciocolată, zahăr, înghețată de vanilie și frișcă.

Materie primă:

200 ml carea la filtru rece;

4 linguri de cremă de Finetti;

4 linguri înghețată de vanilie;

200 ml lapte;

4 cuburi de gheață;

Fulgi de ciocolată ( sau scorțișoară opțional );

Zahăr;

frișcă.

Mod de preparare; dacă avem la îndemână un blender luam gheața, laptele, cafeaua, înghețata, crema de ciocolată Finetti, apoi amestecăm bine compoziția cu ajutorul blenderului până se omogenizează. La final turnăm compoziția din blender în pahar.

Ca decor vom folosi frișca bine înțeles punând în milkshake până se umple paharul cu frișcă, presărăm scorțișoara sau fulgi de ciocolată peste adăugăm două  pai-uri și se poate încerca.

View original post

IRISH CREAM

Irish cream este probabil unul dintre cele mai cunoscute din lume, deși foarte mulți oameni cunosc foarte puține lucruri despre acesta.
Irish cream s-ar potrivi cel mai bine categoriei lichiorurilor datorită conținutului său de alcool (15-20%), în realitate însă, după cum și numele sugerează, acesta este un lichior cremă. De obicei, această încântare cremoasă este servită în special de doamne, sec cu puțină gheață, dar datorită aromei și texturii poate fi folosită și în băuturi calde (cafea) sau în cocktail-uri.

Practic Irish Cream este un compus pe bază de Irish whiskey, cafea, frisca/smântână și alte ingrediente, iar acesta este motivul principal pentru care acesta este atât de utilizat într-o mulțime de cocktail-uri și băuturi. De fapt Irish cream merge bine cu orice spirtoasă pe bază de cafea sau cu whisky fiind de obicei folosit în combinații cu spirtoase mai puternice. Spirtoasele mai puternice dau lichiorului mai multă tărie, iar acesta, datorită dulceții, oferă întregii băuturi o aromă mult mai plăcută.Prin amestecul dintre Irish cream și o spirtoasă mai puternică sau obținut niște shooters excepționale, unul dintre ele fiind Slippery Nipple care este practic Sambuca în care se toarnă Irish Cream. Un alt shooter, la fel de celebru, este Cumshot, pe bază de orice fel de whisky.

Chiar dacă Irish Cream este recunoscut pe plan international prin nume, foarte puțini oameni știu și alte lucruri pe lângă denumire. Oamenii au concepția greșită ca Irish Cream este ingredientul alcoholic din Irish coffee, care este în realitate cafea, Irish whisky și frișcă. Dar în final, aceste fapte nu contează prea mult, ceea ce este important este că Irish Cream este un lichior extraordinar (lichior crema), find un ingredient cunoscut ce se găsește în orice bar.

GIN

Ginul este una dintre cele mai populare băuturi spirtoase și, chiar dacă acesta a atins apogeul în Anglia, este cunoscut pe plan internațional și oarecum iubit. O mulțime de cocktail-uri celebre sunt pe bază de gin sau folosesc ginul ca ingredient, dar în ciuda acestui lucru, majoritatea celor care prefera ginul nu știu foarte multe despre băutura lor favorita.

O mulțime de oameni cred că Ginul este de origine engleză acest lucru se datorează faptului că cel mai cunoscut tip de gin este London Dry GIN, dar există și alte tipuri de gin, care sunt mai mult sau mai puțin diferite între ele.
Să începem prin a recunoaște că ginul este o spirtoasă de culoare albă obținută din cereale, aromata cu boabe de ienupar. Acesta este punctual în care asemănările dintre diferitele tipuri de gin se sfârșesc, deoarece chiar dacă aroma de boabe de ienupar este cea mai puternică există mult mai multe arome, care pot fi găsite la o privire mai atentă. În ceea ce privește producția avem două categorii de gin: gin distilat și gin compus. Diferența constă în faptul că la producerea ginului distilat, după ce aromele sunt adăugate băuturii spirtoase obținute din cereale, întregul amestec este redistilat și astfel se obține produsul final, în timp ce ginul compus nu este redistilat după ce aromele au fost adăugate. London Dry Gin este un gin distilat. Sloe gin este un alt gin foarte cunoscut care nu reprezintă un alt tip de gin, fiind doar unul aromat cu boabe de porumb.

În prezent există reglementări stricte privind producția și promovarea vânzării de gin. De exemplu, “London gin” trebuie să fie distilat în întregime, cu excepția cantităților foarte mici de ingrediente ce nu pot fi supuse distilării. O modalitate de a descoperi dacă un anumit gin este de calitate superioară, este gradul de “uscăciune”, ginul fiind în comparație cu alte spirtoase foarte sec. Acesta este unul din motivele pentru care ginul foarte rar se bea sec, acesta fiind amestecat în cocktail-uri și în long drinks cu elemente mai dulci.

BRANDY

Familia brandy definește una dintre cele mai vechi spirtoase cunoscute de umanitate. Termenul brandy provine de la “brandewijn” care în olandeză înseamnă vin ars, spirtoasa find obținută prin distilarea vinului după ce este produs. În principiu trei tipuri de brandy sunt acceptate la scară largă: brandy obținut din struguri, cel din fructe și cel din tescovină (ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor). Volumul de alcool din brandy variază între 30% și 60%, iar culoarea nu se schimbă întotdeauna odată cu învechirea. Foarte puține tipuri de brandy sunt ținute în butoaie de lemn în timpul procesului de învechire, fiind apoi amestecate cu colorant de caramel pentru a imita efectul rezultat în urma acestui proces.

Deși există trei tipuri principale de brandy, termenul se referă de obicei la cel obținut prin distilarea strugurilor fermentați. În funcție de zona în care este produs, există mai multe tipuri de brandy pe baza de struguri, cele mai cunoscute fiind coniacul și armagnacul. Coniacul se referă la brandy-ul produs în regiunea Cognac din Franța, iar armagnacul este produs în Gasconia, Franța. Brandy-ul de struguri se produce peste tot în lume prin metode mai mult sau mai puțin asemănătoare de distilare, dar Uniunea Europeană este cea care impune denumirile de coniac și armagnac pentru brandy-urile din zonele specifice. De exemplu, brandy-ul produs în SUA (mai ales în California) sau cel din Africa de Sud, obținut prin aceeași metodă ca și coniacul, și din care rezultă o spirtoasă asemănătoare cu coniacul, nu poate primi denumirea de coniac deoarece nu provine din zona respectivă. Brandy-ul din struguri se produce și în țări precum: Portugalia, Peru, Chile, Spania, Grecia, România, Germania și alte țări.

Un alt tip este brandy-ul pe bază de fructe, prin care înțelegem o spirtoasă distilată fabricată din fructe, altele decât strugurii. De obicei brandy pe bază de fructe este de 80-90 proof (conține un volum de alcool de 40%-45%) și poate fi obținut din fructe precum : mere, prune, pere, zmeura,cireșe, caise, mure și altele. Unule dintre acestea au devenit de-a lungul anilor branduri internaționale. Unele dintre cele mai bune brandy-uri de fructe sunt: cele cu nucă de cocos, Schnapps (produs în Germania din diferite fructe), palinca (produsa în Ungaria de obicei din prune sau caise), țuica (produsa în România) și altele. Al treilea tip de brandy este cel din tescovina care este obținut prin distilarea a ceea ce rămâne după ce strugurii au fost presați pentru a li se extrage sucul: piei, semințe și cozi/ciorchini, folosite în obținerea spirtoasei.

SAKE

Sake sau saké este băutura spirtoasă tradițională a Japoniei, o băutură asemănătoare cu multe alte băuturi ale lumii și totuși diferită. Termenul “sake” înseamnă defapt “băutura spirtoasă” la modul general în japoneza, iar sake-ul japonez se numește “nihonshu”, dar în țările europene sau occidentale sake-ul japonez este cunoscut ca “sake” pur și simplu sau ca vin de orez. Sake-ul poate fi comparat la anumite nivele cu vinul sau cu berea, dar spre deosebire de vin procesul pentru obținerea sake-ului este mai apropiat de cel al berii, deoarece la bere ca și la sake trebuie întâi extras zahărul din amidon pentru a începe distilarea. Diferența dintre procesul de producere al berii și al sake-ului este ca la bere se desfășoară două procese distincte care urmează unul după celălalt, la sake cele două procese se desfășoară simultan. Altă diferență între sake și vin sau bere este conținutul de alcool; vinul variază între 9 și 16 % alcool, berea între 3 și 8 %, pe când sake-ul conține în mod normal 18-20% alcool.

Cum se întâmplă cu mai toate spirtoasele, originile sake-ului sunt neclare, asta și datorită faptului că Japonia nu a avut o istorie scrisă până în secolul al VII-lea. Dar se pare că forme incipiente ale sake-ului modern se preparau încă din secolul al treilea (după un text chinezesc), iar în prima istorie scrisă a Japoniei datând din anul 712 se fac referiri la sake. La început se pare că sake-ul se distila ca multe alte spirtoase prin mestecarea orezului și apoi scuiparea lui într-un vas, fermentarea fiind realizată cu ajutorul salivei (metoda folosită în multe regiuni ale lumii).

În timpul erei Asuka (538-710) o nouă metodă pentru producerea sake-ului, adică folosirea unui mucegai pentru fermentare, a fost introdusă. Această metodă va fi folosită pentru jumătate de secol. În jurul secolului al XVI-lea sake-ul se produce predominant în temple, călugării descoperind o metodă de a pasteuriza spirtoasa. În secolul al XVIII-lea a fost scris primul document despre sake, acesta fiind popularizat și în Europa ca băutura spirtoasă națională a Japoniei.