PiPA*

PROGRESUL PIPEI IN DECURSUL ANILOR.

  Pipele au fost folosite din cele mai vechi timpuri in Europa antica si in Orient, chiar cu mult inaintea descoperirii tutunului. Initial faceau parte din ritualurile religioase. Druizii, cei mai misteriosi sacerdoti din toate timpurile, inaintea sacrificiilor umane aveau obiceiul de a fuma o pipa confectionata dintr-un metal special, in care puneau un amestec de ierburi aromate si seminte de canepa. Stiut fiind efectul halucinogenic al semintelor de canepa, popoarele conduse de druizi aveau impresia ca acestia intrau in legatura directa cu zeii, drept pentru care deciziile lor erau fara drept de apel.In acelasi scop ritualic, pipa era folosita cu mult inaintea druizilor de semintiile tracice. Faptul ca sunt foarte putine monumente in care pipa apare imortalizata nu inseamna ca ea nu a existat. Dar, datorita caracterului sacru, faptului ca era consacrata doar preotilor diverselor culte, a facut-o mai greu tangibila. Pipa tracilor era confectionata fie din argila, fie din fier, in functie de triburile si de credintele lor.

In Irak, la Mosul, a fost descoperita o fresca ciudata in care apare imaginea unui rege asirian care fumeaza dintr-un vas rotund racordat la un tub – un fel de narghila. Trecand oceanul, in cele doua Americi ne apar, de asemenea, diverse picturi sau fresce cu fumatori din vremurile in care tutunul nici macar nu exista. De data asta pipele erau confectionate din os, arama, bronz, fier, argint, trestie, cochilii de scoici. Toate aceste materiale arata ca in America caracterul sacerdotal al pipei s-a pierdut, pipa ajungand la indemana tuturor. Si astazi mai exista in Minnesota o cariera numita “Pipestone”, unde se gasea o argila rosie pe care indienii o considerau sfanta si din care isi confectionau asa numitele pipe ale pacii, pe care le fumau doar cu prietenii sau cu cei cu care incheiau un acord pe care trebuiau sa-l consfinteasca in acest fel.

In insulele Antile, preotii locali intrebuintau un fel de lulea avand forma literei “Y”, pe care si-o puneau direct in nas, tragand in piept fumul halucinogen. Fumatul dura ore intregi, pana cand intrau intr-o stare de letargie din care vedeau tot felul de lucruri si fantasmagorii.

Pipele indienilor canadieni erau vopsite in rosu pe timp de razboi si in alb pe timp de pace. In timp, pipele au devenit parte din stema tarii iar cu ele se fuma doar in zile de sarbatoare.

Uneori obsesia fumatului prindea contur. In acest fel, Frederic al II-lea al Prusiei a fondat o Academie a pipei in cadrul careia membrii se intalneau in fiecare seara. Singura obligatie a membrilor era ca pe toata durata sedintei sa stea cu pipa in gura.

Nici romanii nu au fost ocoliti de viciul fumatului. Obiceiul a fost introdus pe vremea fanariotilor, fiind importat de la Constantinopol. Pipa de atunci se numea narghilea. Venita din Orientul indepartat, narghileaua era un vas umplut cu apa aromata in proportie de 2/3, prin care fumul, trecand, se curata si se racea. Tutunul era pus intr-un al doilea vas aflat in legatura cu primul vas. Fumul se ridica si dupa ce plutea o perioada de timp pe deasupra apei – o parte din constituentii toxici fiind astfel dizolvati in lichid,  era aspirat de fumator.

Pipe celebre

 

Intr-un muzeu din Germania se afla expusa o pipa unica in lume. Fabricata la sfarsitul secolului XiX, pipa are o lungime de 4, 57 metri, o inaltime de 90 centimetri si poate gazdui 23 de kilograme de tutun. Exista o singura problema: nu s-a gaait inca un fumator pentru ea.Una dintre cele mai valoroase pipe a fost confectionata in jurul anilor 1790. Numita si pipa rece din Staffordshire, este confectionata din portelan pe acre se afla incolacit un sarpe astfel incat fumul, dupa ce strabate “reptila”, ajunge la fumator complet rece.

Un colectionar din Anglia este in posesia asa numitei pipe a amiralului Nelson. Pipa are capul sustinut de niste sirene confectionate din argint si prezinta o scena din lupta de la Trafalgar, in care Nelson este ranit la cap de o schija de obuz. Capacul este deasemenea confectionat din argint si pe el este modelat zeul marilor, Poseidon.

Cea mai mare pipa a fost prezentata in localitatea franceza Saint Claude, la o intrunire a fumatorilor de pipa. Confectionata din lemn de brad si de molid, pipa avea o lungime de 9m, o inaltime de 7, 5 m si o greutate totala de 3, 5 m.

Mai greu e sa se gaseasca un fumator care sa o tina in gura.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s