FABRICAREA TRABUCURILOR.

 Tutunul folosit la fabricarea trabucurilor este obținut numai din anumite regiuni care îi oferă condiții climatice optime de dezvoltare.
Cele mai cunoscute regiuni sunt:

Cuba – renumită pentru tutunul de cea mai buna calitate. În Cuba exista mai multe regiuni:
Vuelta Abajo – cea mai buna zona din lume pentru cultivarea tutunului. Reprezintă principala sursa de tutun pentru trabucurile cubaneze. Este zingura zona în care se obțin toate tipurile de frunze.
Semi Vuelta – este o zona mică. Aici se obțin în special frunzele pentru învelișul trabucurilor.
Partido – zona din care se obțin în special frunze pentru înveliș.
Vuelta Arriba – zona din care se obțin frunze de toate tipurile.
Republica Dominicană – un mare producător de tutun de foarte bună calitate. Cea mai renumita zona este Cibao River Valley.
Honduras – producător de tutun de buna calitate ca și cel cubanez.                     Acesta este un tutun greu, puternic aromat.   Brazilia – Tutunul brazilian are o culoare brun închis fiind un tutun ușor cu o aroma dulceagă

Mexic – Principala zonă este Valea San Andreas renumită pentru producerea Mexican Sumatra.
Frunzele de tutun sunt culese începând cu baza tulpinii corespunzător cu perioada de maturizare.
În funcție de zona în care se afla pe tulpină, frunzele sunt clasificate astfel:

Valdo – la baza tulpinii. Aceste frunze au cea mai slabă aromă.
Seco – la mijlocul tulpinii, acestea având o aromă medie.
Ligero – situate la vârf cu cea mai puternică și fina aroma.
Frunzele recoltate sunt sortate, legate și uscate în condiții optime timp de 25 pana la 45 de zile în funcție de condițiile climatice. Procesul de uscare asigură o “moarte” lentă a frunzelor obținându-se reducerea conținutului de zaharuri și apa. După uscare frunzele sunt fermentate în condiții microclimatice controlate. Acest proces poate dura pană la câțiva ani. Prin fermentare sunt reduse anumite proteine, substanțe nocive, tutunul căpătând un gust și o savoare deosebită.

Tutunul este sortat după aromă, mărime și tip frunza în vederea rulării. În componența unui tip de trabuc se folosesc mai multe tipuri de frunze provenind din mai multe soiuri de tutun. În funcție de rețeta în componența unui trabuc intra de regulă de la 2 până la 4 tipuri de tutun.

Un trabuc este compus din înveliș, întăritură și umplutură.

Învelișul – reprezintă frunza de tutun de la exterior. În funcție de culoare sunt cunoscute următoarele tipuri de înveliș:
Double Claro – culoare foarte deschisă spre verde
Claro – culoare deschisă spre galben
Natural – maro deschis
Colorado Claro – maro
Colorado – maro roșiatic
Colorado Maduro – maro închis
Maduro – maro foarte închis
Oscuro – maro foarte închis aproape negru
Un înveliș bun este gros neted și ușor uleios la atingere. Experții în trabucuri spun ca 75% din aroma pe care o savurați la fumatul unui trabuc este dată de înveliș.

Umplutura – reprezintă masa trabucului obținută prin combinarea unuia sau mai multor soiuri de tutun pentru a rezulta un amestec a cărui ardere să elibereze o aroma bine echilibrată

Întăritura – Este formată din frunze de tutun elastice și puternice, se află între înveliș și umplutură. Acestea dau și mențin forma trabucului.

   Autor original  HUNIDOR. RO

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s